despune

despune: despúne (-n, -ús), vb. – A guverna, a domina, a cîrmui, a conduce. lat. dĭspōnĕre (Puşcariu 527; REW 2682; Candrea-Dens., 1465; Tiktin; Rosetti, I, 166). Este înv (sec. XVI-XVII), şi der. despuitor, s.m. (conducător, şef, căpetenie); despus, s.n. (dominaţie, cîrmuire). cf. dispune.

Trimis de blaurb, 28.07.2007. Sursa: DER

Игры ⚽ Поможем написать реферат

dispune — DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. intranz. A ieşi învingător într o competiţie sportivă, într un meci; … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias