- deriziune
- DERIZIÚNE, deriziuni, s.f. (Franţuzism) Luare în râs, derâdere. [pr.: -zi-u-] – Din fr. dérision, lat. derisio, -onis.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DERIZIÚNE s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimederiziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. deriziúnii; pl. deriziúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDERIZIÚN//E deriziunei f. 1) Luare în râs; luare în derâdere. 2) Lucru derizoriu; obiect neînsemnat. [art. deriziunea; G.-D. deriziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. dérision, lat. derisio, deriziuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDERIZIÚNE s.f. (Rar) Luare în râs, în derâdere, bătaie de joc. [pron. -zi-u-. / cf. fr. dérision, lat. derisio].Trimis de LauraGellner, 09.05.2006. Sursa: DNDERIZIÚNE s. f. luare în râs, derâdere. (< fr. dérision, lat. derisio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.