râde

RẤDE, râd, vb. III. intranz. 1. A-şi manifesta veselia sau satisfacţia printr-o mişcare caracteristică a feţei şi a gurii, scoţând în acelaşi timp sunete specifice, succesive şi nearticulate. ♢ expr. A râde (sau, rar a-şi râde) în barbă (sau pe sub mustaţă) = a râde reţinut, pe ascuns. (Rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). A râde (cuiva) în nas (sau în faţă, în obraz) = a sfida pe cineva; a-şi bate joc de cineva care este de faţă. 2. A se distra; a se amuza, a face haz de ceva. ♦ A fi mulţumit, vesel, fericit; a se bucura. ♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. "la") A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. ♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. 3. A-şi bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. ♢ expr. Râd (sau ar râde) şi câinii (sau şi curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de ruşine, s-a compromis. ♦ A nu ţine seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a dispreţui. – lat. ridere.

Trimis de dante, 12.12.2008. Sursa: DEX '98



A râde ≠ a plânge

Trimis de siveco, 21.06.2007. Sursa: Antonime



RÂDE vb. 1. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau şi râde.) 2. (prin Ban.) a(-şi) târtăi, (înv.) a(-şi) mădări, a(-şi) rânji. (De ce râde de el?)

Trimis de siveco, 26.10.2005. Sursa: Sinonime



râde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. râd, 1 pl. râdem, perf. s. 1 sg. râséi, 1 pl. râserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. râdă; part. râs

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A RÂDE râd intranz. 1) A-şi exprima buna dispoziţie prin râs. râde cu poftă. ♢ râde în barbă (sau pe sub mustaţă) a râde abia observat. râde în pumni a râde pe ascuns. râde cu hohote (sau cu lacrimi) a râde foarte tare. A-i râde cuiva inima a simţi o mare bucurie. A-i râde cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectivă luminoasă, promiţătoare. 2) A-şi bate joc (de cineva sau de ceva). ♢ râde cuiva în nas (sau în faţă, în obraz) a sfida făţiş pe cineva. Râde hârb de oală spartă (sau râde ruptul de cârpit) se spune despre cineva, care critică pe altul pentru un cusur, pe care îl are el însuşi. Râd şi câinii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de râsul tuturor. râde de cineva (sau de ceva) a lua în râs pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere

Trimis de siveco, 05.10.2008. Sursa: NODEX



rîde (rîd, rîs), vb. – 1. A-şi manifesta veselia prin mişcarea feţei şi a gurii. – 2. A se distra, a face haz. – 3. (Cu prep de) A-şi bate joc, a lua în rîs. – 4. (Cu de şi pron. îşi) A viola, a silui o femeie. – Mr. arîd(ere), arîşu, arîs, megl. rǫd, rǫş, rǫs, istr. ărdu, ărs. lat. rῑdĕre (Densusianu, Hlr., 147; Puşcariu 1459; REW 7302), cf. it. ridere, prov., fr. rire, sp. reir, port. rir. – cf. rîs. Der. rîzător, adj. (vesel, rîzăreţ), formaţie literară după fr. riant; surîde, vb., după fr. sourire; derîdere, s.f., traducere a fr. dérision, dubletul lui deriziune, s.f. (zeflemea), der. derizoriu, adj., din fr. dérisoire; surîzător, adj., după fr. souriant.

Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER