Dicționar Român. 2013.
săniuş — SĂNIÚŞ, săniuşuri, s.n. 1. Loc în pantă, acoperit cu zăpadă, unde se dau copiii cu săniuţele; derdeluş. 2. Faptul de a se da cu săniuţa. ♢ loc. adv. De a săniuşul = lunecând cu sania (sau ca sania). [pr.: ni uş] – Sanie + suf. uş. Trimis de… … Dicționar Român
ciriuş — ciriúş, ciriúşe, s.n. (reg.) loc lung cu gheaţă pe care se dau copiii iarna; dădăuş, gheţuş, glenci, cicioancă, săniuş, derdeluş. Trimis de blaurb, 12.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
dârdâi — DÂRDÂÍ , dấrdâi, vb. IV. intranz. 1. (Despre fiinţe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinţi) A clănţăni de frig, de frică 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni,… … Dicționar Român
fărtoi — fărtoí, fărtoiésc, vb. IV (reg.) 1. a da carul într o parte, apucându l de partea dindărăt; a cârmi carul din drum. 2. (refl.; despre sanie) a aluneca cu fundul într o parte din cauza drumului aplecat. Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR … … Dicționar Român
târliuş — târliúş s.n. (reg.) derdeluş. Trimis de blaurb, 07.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
târî — TÂRÎ, târăsc, vb. IV. 1. tranz. A mişca un lucru (greu) dintr un loc în altul, trăgându l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ♢ expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ fig. A îndemna, a… … Dicționar Român
