fărtoi

fărtoí, fărtoiésc, vb. IV (reg.) 1. a da carul într-o parte, apucându-l de partea dindărăt; a cârmi carul din drum. 2. (refl.; despre sanie) a aluneca cu fundul într-o parte din cauza drumului aplecat.

Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR



fărtoí (-oésc, -ít), vb. – A se înclina partea din spate a unei căruţe sau a unei sănii. – var. (Bucov.) fărtălui, (Mold.) hartoi. Mag. fartolni (Cihac, II, 497; DAR). – Der. fărtoaie, s.f. (pantă, povîrniş cu gropi şi primejdios pentru sănii); hartoi, s.n. (gheţuş, derdeluş).

Trimis de blaurb, 04.09.2007. Sursa: DER