depunător

depunător: DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s.m. şi f. Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + suf. -ător.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEPUNĂTÓR s. v. deponent.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

depunătór s. m., pl. depunătóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEPUNĂT//ÓR depunătoroáre (depunătoróri, depunătoroáre) m. şi f. Persoană care a depus sau care depune bani sau hârtii de valoare la păstrare; deponent. /a depune + suf. depunătortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEPUNĂTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Persoană care depune (bani) spre păstrare. [< depune + -(ă)tor].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DEPUNĂTÓR, -OÁRE s. m. f. deponent², depozant (2). (< depune + -/ă/tor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

deponent — DEPONÉNT1, Ă, deponenţi, te, adj. (În gramatica latină, despre verbe şi forme verbale) Cu formă pasivă şi înţeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, ntis. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPONÉNT2, Ă, deponenţi, te s.m. şi f.… … Dicționar Român
consignator — CONSIGNATÓR, OÁRE, consignatori, oare, s.m. şi f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignaţie; depunător. – Din fr. consignateur. Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 consignatór (depunător în consignaţie) s … Dicționar Român
depozant — depozánt s. m., pl. depozánţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEPOZÁNT, Ă s. m. f. 1. martor care depune mărturie în faţa judecătorului. 2. depunător. (< fr. déposant) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
depune — DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. tranz. A lăsa un obiect din mână, punându l undeva. ♢ expr. A depune bani (la o instituţie bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituţie bancară). A depune mandatul = a renunţa la o însărcinare… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias