deponent
- deponent
DEPONÉNT1, -Ă, deponenţi, -te, (În gramatica latină, despre verbe şi forme verbale) Cu formă pasivă şi înţeles activ. – Din déponent, deponens, -ntis.
DEPONÉNT2, -Ă, deponenţi, -te şi Persoană care încredinţează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din deponens, -ntis, deponente.
DEPONÉNT s. (, EC.) depunător. (deponent la CEC.)
deponént (, ) , s. , deponénţi; deponéntă, deponénte
DEPONÉN//T1 deponenttă (deponentţi, deponentte) (despre unele verbe şi forme verbale din latină) Care are formă pasivă şi sens activ; cu formă pasivă şi sens activ. /< deponens, deponentntis
DEPONÉN//T2 deponenttă (deponentţi, deponentte) şi Persoană care a depus sau depune spre păstrare bani sau hârtii de valoare; depunător. /< deponent, deponens, deponentntis
DEPONÉNT , (Verb latin) care are formă pasivă şi înţeles activ. [ déponent, deponens].
DEPONÉNT, -Ă şi Depunător de bani, de hârtii de valoare etc. [ deponens, deponente].
DEPONÉNT1, -Ă , s. (verb latin) care are formă pasivă şi înţeles activ. (< déponent, deponens)
DEPONÉNT2, -Ă s. depunător de bani, de hârtii de valoare etc. (< deponens, deponente)
Dicționar Român.
2013.
:
Look at other dictionaries:
deponent — de·po·nent /di pō nənt/ n: a person who gives a deposition compare affiant, witness Merriam Webster’s Dictionary of Law. Merriam Webster. 1996 … Law dictionary
déponent — déponent, ente [ depɔnɑ̃, ɑ̃t ] adj. et n. m. • 1520; lat. deponens ♦ Se dit d un verbe latin à forme passive et sens actif. Conjugaison déponente. N. m. Un déponent. ● déponent nom masculin Verbe déponent. ● déponent, déponente adjectif (bas… … Encyclopédie Universelle
deponent — de‧po‧nent [dɪˈpəʊnənt ǁ ˈpoʊ ] noun [countable] LAW someone who makes a statement in a court of law which they promise is true. A deponent can appear in court as a witness or make a written statement which is presented in court as evidence: • If … Financial and business terms
Deponent — De*po nent, n. [L. deponenes, entis, laying down. See {Depone}, v. t.] 1. (Law) One who deposes or testifies under oath; one who gives evidence; usually, one who testifies in writing. [1913 Webster] 2. (Gr. & Lat. Gram.) A deponent verb. Syn:… … The Collaborative International Dictionary of English
deponent — Deponent, ne se dit que de certains verbes latins qui ont la signification active & la terminaison passive, & qui ont un participe de moins que les autres verbes. Ce verbe est un verbe deponent. Il est quelquefois substantif. C est un deponent … Dictionnaire de l'Académie française
Deponent — may refer to: A person who makes a deposition Deponent verb, a verb active in meaning, but passive or middle in form This disambiguation page lists articles associated with the same title. If an internal link led … Wikipedia
déponent — DÉPONENT. adject. m. Terme de Grammaire, dont on se sert en parlant Des verbes Latins qui ont la signification active et la terminaison passive. Verbe déponent … Dictionnaire de l'Académie Française 1798
deponent — depònent (deponȅnt) m <G mn nātā> DEFINICIJA bank. onaj koji nešto deponira (u sef, banku, imovinu i sl.); ulagač, pohranitelj ETIMOLOGIJA vidi depo … Hrvatski jezični portal
deponent — [dē pō′nənt, dipō′nənt] adj. [L deponens, prp. of deponere, to lay down, set down: see DEPOSE] Gram. designating any of those verbs in classical Latin and Greek having passive or middle voice forms and an active meaning n. 1. Gram. a deponent… … English World dictionary
Deponent — De*po nent, a. [L. deponens, entis, laying down (its proper passive meaning), p. pr. of deponere: cf. F. d[ e]ponent. See {Depone}.] (Gram.) Having a passive form with an active meaning, as certain latin and Greek verbs. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Deponént — (lat.), der etwas niederlegt, Zeuge; deponieren, ablegen, niederlegen; in Verwahrung geben; gerichtlich aussagen (s. Deposition) … Kleines Konversations-Lexikon
