deplasare

deplasare
DEPLASÁRE, deplasări, s.f. Acţiunea de a (se) deplasa şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. – v. deplasa.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEPLASÁRE s. 1. v. mers. 2. mişcare. (Viteza de deplasare a unui mobil.) 3. v. călătorie. 4. v. cursă. 5. v. mu-tare. 6. v. locomoţie. 7. v. circulaţie. 8. v. clintire. 9. trecere. (deplasare lunii pe cer.) 10. alunecare. (deplasare unor straturi argiloase.) 11. v. luxaţie. 12. v. schim-bare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

deplasáre s. f. (sil. -pla-) → plasare
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

DEPLASÁRE s.f. Acţiunea de a (se) deplasa şi rezultatul ei; (concr.) timpul şi locul în care se deplasează cineva. ♢ În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. [< deplasa].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DEPLASÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) deplasa; timpul şi locul în care se deplasează cineva. o în deplasare = în călătorie în interes de serviciu. 2. (astr.) deplasare spre roşu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roşie a spectrului în comparaţie cu liniile spectrale ale surselor terestre. (< deplasa)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • deplasáre — s. f. (sil. pla ), pl. deplasäri …   Romanian orthography

  • migraţiune — MIGRAŢIÚNE, migraţiuni, s.f. 1. Deplasare în masă a unor triburi sau a unor populaţii de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali; migrare. 2. Deplasare în masă a unor animale dintr o regiune într …   Dicționar Român

  • circulaţie — CIRCULÁŢIE, circulaţii, s.f. Faptul de a circula. 1. Mişcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicaţie. ♦ spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mişcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui… …   Dicționar Român

  • translaţie — TRANSLÁŢIE, translaţii, s.f. Deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele figurii sau ale corpului să aibă în orice moment viteze egale şi paralele şi să descrie traiectorii identice. ♦ p. gener. (Rar) Deplasare. [var …   Dicționar Român

  • turneu — TURNÉU, turnee, s.n. Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic în mai multe localităţi (sau ţări), spre a da o serie de reprezentanţii; deplasare pe care o face un sportiv sau o echipă sportivă în diverse localităţi (sau ţări),… …   Dicționar Român

  • vizită — VÍZITĂ, vizite, s.f. 1. Faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ♢ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea şi… …   Dicționar Român

  • curent — CURÉNT, Ă, curenţi, te, adj., s.m., s.n. I. adj. 1. (Despre vorbire) Curgător, uşor, fluent. 2. (Despre an, lună) Care este în curs; prezent. ♦ De fiecare zi, zilnic; actual. Lucrări curente. ♢ Cont curent = cont deschis la bancă de o… …   Dicționar Român

  • mişcare — MIŞCÁRE, mişcări, s.f. Acţiunea de a (se) mişca şi rezultatul ei. 1. 1. Ieşire din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbare a locului, a poziţiei; deplasare a unui obiect sau a unei fiinţe. ♢ Mişcare seismică = cutremur de pământ. Mişcări …   Dicționar Român

  • aspiraţie — ASPIRÁŢIE, aspiraţii, s.f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui lichid într o conductă prin micşorarea presiunii aerului din ea. 2. (fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunţării unor sunete. 3. fig.… …   Dicționar Român

  • derapare — DERAPÁRE, derapări, s.f. 1. Faptul de a derapa. 2. Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acţionează asupra navei. 3. Deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”