dentiţie

dentiţie
DENTÍŢIE, dentiţii, s.f. Totalitatea dinţilor mamiferelor, caracteristică, după structură şi număr, unui tip de regim alimentar. Dentiţie de carnivor. ♦ Proces de formare şi de apariţie a dinţilor la copii şi la puii animalelor mamifere. Dentiţie întârziată. ♢ Dentiţie de lapte = dentiţie formata din 20 de dinţi, care apare, la copii, între 6 luni şi 3 am. Dentiţie definitivă = dentiţie formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari şi 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt aşezaţi dinţii. [var.: dentiţiúne s.f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis.
Trimis de cornel, 09.07.2004. Sursa: DEX '98

DENTÍŢIE s. dantură. (Are o dentiţie perfectă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dentíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. dentíţia (sil. -ţi-a), g. -d. art. dentíţiei; pl. dentíţii, art. dentíţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DENTÍŢIE f. 1) (la copii şi la puii de mamifere) Proces de formare şi de apariţie a dinţilor. 2) Totalitate a dinţilor (din gură); sistem dentar; dantură. 3) Fel în care sunt aranjaţi dinţii pe maxilar; dantură. [art. dentiţia; G.-D. dentiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dentition, lat. dentitio, dentiţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DENTÍŢIE s.f. Formarea şi apariţia dinţilor la copii. ♦ Modul în care sunt aşezaţi dinţii; totalitatea dinţilor. [gen. -iei, var. dentiţiune s.f. / cf. fr. dentition, lat. dentitio].
Trimis de LauraGellner, 08.05.2006. Sursa: DN

DENTÍŢIE s. f. 1. formare şi apariţie a dinţilor. 2. totalitatea dinţilor mamiferelor. 3. modul în care sunt aşezaţi dinţii în gură; dantură (1). (< fr. dentition, lat. dentitio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • dentíţie — s. f. (sil. ţi e), art. dentíţia (sil. ţi a), g. d. art. dentíţiei; pl. dentíţii, art. dentíţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • dantură — DANTÚRĂ, danturi, s.f. 1. Totalitatea dinţilor unei persoane; p. ext. felul în care sunt înşiraţi şi alcătuiţi dinţii; dentiţie. ♢ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinţii unor organe de maşini sau scule (roţi dinţate,… …   Dicționar Român

  • creodonte — CREODÓNTE s.f.pl. (zool.) Subordin de mamifere carnivore fosile, cu dentiţie puţin specializată, cu membrele masive, prevăzute cu gheare; (la sg.) mamifer din acest subordin. [sg. creodontă. / pron. cre o . / < fr. créodontes, cf. gr. kreas –… …   Dicționar Român

  • dentiţiune — DENTIŢIÚNE s.f. v. dentiţie. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DENTIŢIÚNE s.f. v. dentiţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • izodonţie — IZODONŢÍE s.f. (biol.) Dentiţie formată din acelaşi tip de dinţi. [var. isodonţie s.f. / < fr. isodontie, cf. gr. isos – egal, odous – dinte]. Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DN  IZODONŢÍE s …   Dicționar Român

  • hominizi — HOMINÍZI s. m. pl. familie de hominieni fosili sau actuali, care se caracterizează prin mers biped şi dentiţie umană etc.; hominide. (< fr. hominidès) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • insectivor — INSECTIVÓR, Ă, insectivori, e, adj., s.n. 1. adj., s.n. (Animal) care se hrăneşte cu insecte. 2. s.n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinţi ascuţiţi, a căror hrană principală o constituie insectele; (şi la sg.) animal… …   Dicționar Român

  • lavrac — LAVRÁC, lavraci, s.m. Peşte marin răpitor, asemănător cu şalăul, de culoare cenuşie argintie, cu o dentiţie foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup de mare (Morone labrax). – Din ngr. lávrax, akos. Trimis de Anonim, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”