- insectivor
- INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s.n. 1. adj., s.n. (Animal) care se hrăneşte cu insecte. 2. s.n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinţi ascuţiţi, a căror hrană principală o constituie insectele; (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore.Trimis de valeriu, 03.08.2006. Sursa: DEX '98insectivór adj. m., pl. insectivóri; f. sg. insectivóră, pl. insectivóreTrimis de siveco, 03.08.2006. Sursa: Dicţionar ortograficinsectivór s. n., pl. insectivóreTrimis de siveco, 03.08.2006. Sursa: Dicţionar ortograficINSECTIVÓR1 insectivoră (insectivori, insectivore) Care se hrăneşte cu insecte. /<fr. insectivoreTrimis de siveco, 03.08.2006. Sursa: NODEXINSECTIVÓR2 insectivore n. 1) la pl. Ordin de mamifere inferioare care se hrănesc, în special, cu insecte (reprezentanţi: ariciul, cârtiţa). 2) Mamifer din acest ordin. /<fr. insectivoreTrimis de siveco, 03.08.2006. Sursa: NODEXINSECTIVÓR, -Ă adj. Care se hrăneşte cu insecte. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu insecte; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. insectivore, cf. lat. insectum – insectă, vorare – a devora].Trimis de LauraGellner, 03.08.2006. Sursa: DNINSECTIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (animal) care se hrăneşte cu insecte. II. s. n. pl. ordin de mamifere inferioare cu dentiţie slab dezvoltată, plantigrade, care se hrănesc cu insecte. (< fr. insectivore/s/)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.