demâncare

demâncare: DEMÂNCÁRE s.f. Mâncare, hrană, bucate; demâncat. – De⁴ + mâncare.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEMÂNCÁRE s. v. aliment, hrană, mâncare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

demâncáre (mâncare) s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEMÂNCÁRE f. pop. Ceea ce serveşte la alimentarea unui organism viu; hrană; nutriment. /de + mâncare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ … Dicționar Român
demâncat — DEMÂNCÁT s.n. (Rar) Demâncare. – De4 + mâncat. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMÂNCÁT s. v. aliment, hrană, mâncare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime demâncát (mâncare) s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
mâncare — MÂNCÁRE, (2,3) mâncări, s.f. 1. Acţiunea de a mânca şi rezultatul ei. ♢ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de ale mâncării = hrană, alimente. ♢ loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (concr.) Ceea ce se… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias