dejugá — vb., ind. prez. 1 sg. dejúg, 3 sg. şi pl. dejúgã … Romanian orthography
dejugare — DEJUGÁRE, dejugări, s.f. Acţiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug; dejugat. – v. dejuga. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dejugáre s. f., g. d. art. dejugării; pl. dejugări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
dejugătoare — DEJUGĂTOÁRE, dejugători, s.f. (Rar) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a i lăsa să se odihnească. – Dejuga + suf. ătoare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dejugătoáre s. f., g. d. art. dejugătórii; pl. dejugătóri Trimis de … Dicționar Român
dejugat — DEJUGÁT s.n. Dejugare. – v. dejuga. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dejugát s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
desprinde — DESPRÍNDE, desprínd, vb. III. I. tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi şi a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, aşezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii … Dicționar Român
scoate — SCOÁTE, scot, vb. III. tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr un spaţiu, dintr un înveliş etc. pentru a elibera sau a utiliza. ♢ expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba … Dicționar Român
înjuga — ÎNJUGÁ, înjúg, vb. I. 1. tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug. 2. refl. şi tranz. fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acţiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] în jug. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A înjuga … Dicționar Român
