- degera
- DEGERÁ, déger, vb. I. intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorţi de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin îngheţare; a îngheţa. – lat. degelare.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98DEGERÁ vb. a îngheţa. (A degera în mijlocul câmpului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedegerá vb., ind. prez. 1 sg. déger, 3 sg. şi pl. dégerăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEGERÁ déger intranz. 1) (despre fiinţe) A căpăta iritaţii sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părţi ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorţi de frig; a îngheţa. 3) (despre plante, legume) A-şi pierde calităţile şi puterea de germinaţie, fiind atins de ger. /<lat. degelareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdegerá (déger, degerát), vb. – A îngheţa, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Puşcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s.n. (îngheţ), formaţie artificială, fără circulaţie reală; degerătură, s.f. (îngheţ; obiect congelat sau stricat de îngheţ; umflătură, leziune cauzată de frig).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.