ger

GER, geruri, s.n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – lat. gelu.

Trimis de gall, 23.10.2007. Sursa: DEX '98



ger s. n., pl. géruri

Trimis de siveco, 23.10.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



GER geruri n. Stare atmosferică caracterizată prin temperatura foarte joasă a aerului (sub zero grade); frig mare. ♢ ger de crapă pietrele (sau lemnele) ger foarte mare. /<lat. gelu(m)

Trimis de siveco, 13.03.2009. Sursa: NODEX



GER¹- v. geronto-.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



-GER² Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "purtător", "care poartă". v. -for. [cf. it. -gero, fr. -gère, lat. -gerus < gerere – a purta].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ger (géruri), s.n. – Frig foarte mare. Mr. ger. lat. gĕlum (Puşcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s.m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucişări a lat. Ianuarius cu ger, şi Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar ‹ ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheţa, a se face frig); geruială, s.f. (frig; promoroacă). – cf. degera.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER