deflorare — DEFLORÁRE, deflorări, s.f. Acţiunea de a deflora. Trimis de gudovan, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 DEFLORÁRE s. v. dezvirginare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime defloráre s. f. (sil. flo ), g. d. art. deflorării, pl. deflorări … Dicționar Român
dezvirgina — DEZVIRGINÁ, dezvirginez, vb. I. tranz. A face ca o fată să şi piardă virginitatea; a deflora. – Dez + virgin. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZVIRGINÁ vb. a deflora, (pop.) a desfeciori, a desfeti, (prin nord estul Olt.) a… … Dicționar Român
Ora et labora — (lateinisch). Diese alte christliche Maxime heißt ›Bete und arbeite‹ und wurde vor allem von den Benediktinermönchen betont.{{ppd}} In heutiger Jugendsprache und besonders soldatensprachlich wird sie abgewandelt zu ›ora et deflora‹ … Das Wörterbuch der Idiome
defloratore — de·flo·ra·tó·re s.m. OB chi deflora | fig., corruttore {{line}} {{/line}} DATA: sec. XVI. ETIMO: dal lat. tardo defloratōre(m), v. anche deflorare … Dizionario italiano
desfeciori — DESFECIORÍ vb. v. deflora, dezvirgina. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
desfeti — DESFETÍ vb. v. deflora, dezvirgina. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
fecior — FECIÓR, feciori, s.m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinţii săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boiereşti; valet, camerier, lacheu. ♢ Fecior boieresc = slujbaş pe moşia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf … Dicționar Român
schilodi — SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. tranz. şi refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHILODÍ vb. (med.) 1. v. mutila. 2. a (se)… … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
deflorador — |ô| s. m. Aquele que deflora … Dicionário da Língua Portuguesa