defectiv

defectiv
DEFECTÍV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuinţează la toate formele gramaticale. – Din fr. défectif, lat. defectivus.
Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98

DEFECTÍV adj. (gram.) (înv.) scăzăţiv. (Verb defectiv.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

defectív adj. m., pl. defectívi; f. sg. defectívă, pl. defectíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEFECTÍV defectivă (defectivi, defective) (despre cuvinte flexibile) Care nu are toate formele gramaticale; lipsit de unele forme gramaticale. /<fr. défectiv, lat. defectivus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEFECTÍV, -Ă adj. (Despre părţi de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [cf. lat. defectivus, fr. défectif].
Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN

DEFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe, substantive şi adjective) care nu este folosit la toate formele flexionare; (despre adverbe) care nu are (unele) grade de comparaţie (inclusiv pozitivul). (< fr. défectif, lat. defectivus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • Defectīv — (v. lat.), 1) so v.w. Defect (Adjectiv); daher Defectivum, flexibiles Wort, von welchem nicht alle Formen in Gebrauch sind, s. u. Substantivum u. Verbum; 2) abgefallen; daher Desectivkirchen, bei den Katholiken alle von der römischen Kirche… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • defectív — adj. m., pl. defectívi; f. sg. defectívã, pl. defectíve …   Romanian orthography

  • va — VA1 Element de compunere care a servit (într un stadiu vechi al limbii) la formarea unor adverbe (undeva, cândva) sau a unor pronume (cineva, careva), cărora le imprimă o nuanţă nehotărâtă. – Din prez. ind. (pers. 3 sg., forma populară) al lui… …   Dicționar Român

  • Verbe irrégulier — Un verbe irrégulier contrairement au verbe régulier est un verbe hors des règles de conjugaison. Sommaire 1 Nombre de verbes irréguliers par langues 2 Articles concernant le verbe en langue française 3 Verbes irrégulier …   Wikipédia en Français

  • Defect — Defect, lat., mangelhaft; als Hauptwort D., Mangel, Gebrechen; defectiren, eine Rechnung untersuchen in Beziehung auf Rechnungsfehler; defectiv, was defect. – Defectbogen, im Buchhandel ein nachverlangter Bogen. – Defecte, in der Buchdruckerei… …   Herders Conversations-Lexikon

  • defect — DEFÉCT, Ă, defecţi, te, s.n., adj. 1. s.n. Lipsă, scădere, imperfecţiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteşug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este… …   Dicționar Român

  • defectivitate — defectivitáte s. f., g. d. art. defectivităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEFECTIVITÁTE s. f. însuşirea de a fi defectiv. (< fr. défectivité) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • place — pláce (= plăcea) vb. tranz. defectiv Trimis de gall, 31.03.2008. Sursa: DMLR …   Dicționar Român

  • pluraletantum — PLURÁLE TÁNTUM adj. (despre un substantiv) folosit numai la plural, defectiv de singular. (< lat. plurale tantum) Trimis de raduborza, 06.05.2008. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • scria — scriá (= scríe) vb. (defectiv, model flexiune 520) Trimis de gall, 28.05.2008. Sursa: DMLR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”