va

VA¹ Element de compunere care a servit (într-un stadiu vechi al limbii) la formarea unor adverbe (undeva, cândva) sau a unor pronume (cineva, careva), cărora le imprimă o nuanţă nehotărâtă. – Din prez. ind. (pers. 3 sg., forma populară) al lui vrea.

Trimis de bogdanrsb, 18.11.2008. Sursa: DEX '98



VA² vb. intranz. defectiv (La prez. ind. pers. 3 sg.; pop. şi fam.; în expr.) Mai va = mai aşteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci. – lat. vadit.

Trimis de bogdanrsb, 25.11.2008. Sursa: DEX '98



va vb., ind. prez. 3 sg. (în expr. mai va)

Trimis de siveco, 06.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



VA² (înv.) Element de compunere servind la formarea unor adverbe ca: undeva, cândva sau a unor pronume ca: cineva, careva, cărora le imprimă o nuanţă nehotărâtă. – prez. ind. (pers. 3 sg.) al lui vrea.

Trimis de gall, 23.10.2008. Sursa: DLRM



VA¹ 1. (prez. ind. pers. 3 sg. a unui verb defectiv, în expr.) Mai va = mai aşteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci. 2. (reg., la imper. pers. 2 sg. şi pl.) Va (rar vă) şi vaţi = du-te sau duceţi-vă. – (1) lat. vadit, (2) va (= vade).

Trimis de gall, 23.10.2008. Sursa: DLRM