- decrepitudine
- DECREPITÚDINE s.f. Stare de bătrâneţe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă şi prin pierderea aproape totală a forţelor vitale; ramolire, ramolisment. ♢ fig. Decădere extremă, ruină. – Din fr. décrépitude.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DECREPITÚDINE s. v. ramoleală, ramolire, ramolisment, senilitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedecrepitúdine s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitúdiniiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDECREPITÚDIN//E decrepitudinei f. Lipsă de vigoare fizică (şi intelectuală), provocată de bătrâneţe înaintată; slăbiciune extremă. [art. decrepitudinea; G.-D.decrepitudinii] /<fr. decrépitudeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECREPITÚDINE s.f. Stare de adâncă bătrâneţe, caracterizată prin slăbire excesivă şi prin pierderea aproape totală a forţelor; ramolire, ramolisment. [cf. fr. décrépitude].Trimis de LauraGellner, 04.12.2007. Sursa: DNDECREPITÚDINE s. f. stare de bătrâneţe înaintată prin slăbire excesivă şi pierderea aproape totală a forţelor; ramolisment. ♢ (fig.) decădere, declin avansat. (< fr. décrépitude)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.