dantură — DANTÚRĂ, danturi, s.f. 1. Totalitatea dinţilor unei persoane; p. ext. felul în care sunt înşiraţi şi alcătuiţi dinţii; dentiţie. ♢ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinţii unor organe de maşini sau scule (roţi dinţate,… … Dicționar Român
dantúrã — s. f.,g. d.art. dantúrii;pl. dantúri … Romanian orthography
dantura — दन्तुर … Indonesian dictionary
áti-dantura — अतिदन्तुर … Indonesian dictionary
ud-dantura — उद्दन्तुर … Indonesian dictionary
vádana-dantura — वदनदन्तुर … Indonesian dictionary
danturare — DANTURÁRE, danturări, s.f. Acţiunea de a dantura şi rezultatul ei; tăiere la freză a dinţilor unei roţi. – v. dantura. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 danturáre s. f., g. d. art. danturării; pl. danturări Trimis de siveco, 10.08 … Dicționar Român
dentiţie — DENTÍŢIE, dentiţii, s.f. Totalitatea dinţilor mamiferelor, caracteristică, după structură şi număr, unui tip de regim alimentar. Dentiţie de carnivor. ♦ Proces de formare şi de apariţie a dinţilor la copii şi la puii animalelor mamifere. Dentiţie … Dicționar Român
proteză — PROTÉZĂ, proteze, s.f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuieşte un organ, un membru, o parte dintr un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operaţie chirurgicală prin care se… … Dicționar Român
dentură — DENTÚRĂ s.f. v. dantură (2)[în DN]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
