grimpant — GRIMPÁNT, Ă, grimpanţi, te, adj. (Despre plante) Căţărător. (din fr. grimpant) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN grimpánt adj. m., pl. grimpánţi; f. sg. grimpántă, pl. grimpánte … Dicționar Român
koala — koála s. f. (sil. ko a ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic KOÁLA s.f. (zool.) Animal căţărător din ordinul marsupialelor, care trăieşte în Australia; urs cu pungă. [pron. ko a . / < fr. koala < cuv. australian].… … Dicționar Român
agăţător — AGĂŢĂTÓR, OÁRE, agăţători, oare, adj. s.f. I. adj. Care (se) agaţă. Plante agăţătoare. II. 1. s.f. Şiret sau lănţişor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete… … Dicționar Român
betel — BETÉL, beteli, s.m. Arbust căţărător ale cărui frunze pot fi mestecate. – Din fr. bétel. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DOOM BETÉL s.m. Mic arbust tropical, din familia piperaceelor, cu tulpini grimpante (grimpant) cultivat pentru frunzele … Dicționar Român
dasiur — DASIÚR s.m. (zool.) Marsupial căţărător din Australia, care îşi face cuibul în scorburile copacilor. [pron. si ur, / scris şi dasyur. / < fr. dasyure]. Trimis de LauraGellner, 17.02.2005. Sursa: DN DASIÚR s. m. dihor, marsupial arboricol din … Dicționar Român
raton — RATÓN s.n. Şobolan mic. [< fr. raton]. Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DN RATÓN s. m. 1. şobolan mic. 2. mamifer carnivor din America, bun căţărător, care seamănă cu bursucul prin pelaj şi talie şi cu ursul prin forma capului.… … Dicționar Român
suitor — SUITÓR, OÁRE, suitori, oare, adj., s.f., s.m. 1. adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agăţător. 2. adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonaţie crescândă; ascendent. 3. s.f. Trecere verticală sau înclinată prin care se… … Dicționar Român
urcător — URCĂTÓR, OÁRE, urcători, oare, adj. (Despre plante) Care se agaţă, se urcă; agăţător, suitor. – Urca + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 URCĂTÓR adj. 1. v. agăţător. 2. v. ascendent. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
volubil — VOLÚBIL, Ă, volubili, e, adj. 1. Care are uşurinţă şi rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător şi rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante)… … Dicționar Român
