cărăbăni

cărăbăni
CĂRĂBĂNÍ, cărăbănesc, vb. IV. 1. refl. (fam.) A pleca repede (şi pe furiş) de undeva; a se căra, a o şterge. 2. tranz. (reg.) A căra (1). ♢ expr. A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe şi îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expr. tc. çek arabayi (literal "trage-ţi căruţa"), influenţată de a (se) căra.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CĂRĂBĂNÍ vb. v. căra, duce, fugi, purta, transporta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cărăbăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cărăbănésc, imperf. 3 sg. cărăbăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cărăbăneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CĂRĂBĂN//Í cărăbăniésc tranz. pop. A căra în cantităţi mari. /<turc. cek arabayi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CĂRĂBĂN//Í mă cărăbăniésc intranz. pop. A pleca de undeva (repede şi pe furiş); a se căra. /<turc. cek arabayi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • cãrãbãní — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cãrãbãnésc, imperf. 3 sg. cãrãbãneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cãrãbãneáscã …   Romanian orthography

  • căra — CĂRÁ, car, vb. I. 1. tranz. A duce ceva dintr un loc în altul; a transporta (în cantităţi mari). ♢ expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe… …   Dicționar Român

  • caraban — CARABÁN, carabani, s.m. (entom.; reg.) Nasicorn. – cf. alb. k a r a b i s h t e. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CARABÁN s. v. nasicorn. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CARABÁN s …   Dicționar Român

  • mătrăşi — MĂTRĂŞÍ, mătrăşesc, vb. IV. tranz. (pop. şi fam.) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezenţă este supărătoare; a alunga, a goni. ♢ expr. A mătrăşi din lumea asta = a ucide. ♦ refl. A pleca (în grabă şi cam fără voie); a se cărăbăni, a se căra. ♦ A …   Dicționar Român

  • carabă — CARÁBĂ, carabe, s.f. 1. (reg.) Fluier primitiv pe care şi l fac copiii dintr o ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. 2. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 3. (arg.) Palmă (2). – Din …   Dicționar Român

  • fugi — FUGÍ vb. 1. a alerga, a goni, (înv. şi reg.) a cure, (reg.) a (se) încura, (Bucov.) a scopci. (Calul fugi.) 2. a se căra, (fam.) a se cărăbăni, a se mătrăşi, a o şterge, a o tuli. (Au fugi de la locul faptei.) 3. v. refugia. 4. v. evada. 5. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”