cãrpãnós — adj. m., s. m., pl. cãrpãnóşi; f. sg. cãrpãnoásã, pl. cãrpãnoáse … Romanian orthography
cărpănoşie — CĂRPĂNOŞÍE s.f. (depr.) Zgârcenie, avariţie; meschinărie. – Cărpănos + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Cărpănoşie ≠ galantomie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CĂRPĂNOŞÍE s. v. avariţie, calicenie, calicie,… … Dicționar Român
hârsit — HÂRSÍT, Ă, hârsiţi, te, adj. (reg.) Lacom de câştig, avid de bani, cărpănos; p. ext. rău, lipsit de înţelegere. [var.: hărsít, ă adj.] – v. hârsi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂRSÍT s., adj … Dicționar Român
carpen — CÁRPEN, carpeni, s.m. Arbore înalt, cu frunze ovale dinţate şi cu flori grupate în amenţi, cu lemnul tare şi alb, cu dungi argintii şi adâncituri pe trunchi, întrebuinţat la construcţii şi în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus). – lat. carpinus … Dicționar Român
darnic — DÁRNIC, Ă, darnici, ce, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. fig. Bogat, roditor, mănos. – Dar2 + suf. nic. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Darnic ≠ avar, calic, cărpănos, zgârcit Trimis de… … Dicționar Român
galant — GALÁNT, Ă, galanţi, te, adj. 1. (Despre bărbaţi şi manifestările lor) Curtenitor faţă de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Galant ≠… … Dicționar Român
galantom — GALANTÓM, OÁMĂ adj. v. galanton. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Galantom ≠ avar, calic, cărpănos, zgârcit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime galantóm/galantón adj. m. pl., galantómi/galantóni; f … Dicționar Român
meschin — MESCHÍN, Ă, meschini, e, adj. 1. Preocupat de interese mărunte. ♦ Lipsit de generozitate, de nobleţe sufletească, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arată sau trădează lipsă de generozitate, de nobleţe sufletească, micime sufletească.… … Dicționar Român
zgârcit — ZGÂRCÍT, Ă, zgârciţi, te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând şi cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ♢ expr. Zgârcit la vorbă = care… … Dicționar Român
zgâria — ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) face o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuţit. ♦ tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuţit şi dur; a râcâi. ♢ expr. A zgâria … Dicționar Român
