- galant
- GALÁNT, -Ă, galanţi, -te, adj. 1. (Despre bărbaţi şi manifestările lor) Curtenitor faţă de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Galant ≠ avar, calic, cărpănos, vulgar, zgârcitTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeGALÁNT adj. 1. v. curtenitor. 2. v. amoros.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGALÁNT adj. v. culant, darnic, generos, mă-rinimos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegalánt adj. m., pl. galánţi; f. sg. galántă, pl. galánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGALÁN//T galanttă (galantţi, galantte) 1) (despre bărbaţi sau despre manifestările lor) Care vădeşte galanterie; caracterizat prin atitudine atentă şi curtenitoare faţă de femei. 2) Care ţine de relaţiile amoroase; propriu relaţiilor de dragoste. Aventură galanttă. Poezie galanttă. 3) Care manifestă politeţe; cu bun-simţ şi serviabil; amabil; gentil; politicos. 4) Care este mereu dispus să ajute material pe alţii, în mod dezinteresat; generos; mărinimos; darnic; galanton. /<fr. galantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGALÁNT, -Ă adj. 1. Curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) delicat; plăcut. ♢ Literatură galantă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă. 2. Darnic, mărinimos. 3. (muz.) Stil galant = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian înclinat spre efecte facile, promovat în sec. XVIII. [< fr. galant, it. galante].Trimis de LauraGellner, 05.04.2005. Sursa: DNGALÁNT, -Ă adj. 1. curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) manierat, delicat, amabil. o literatură galantă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă; aventură galantă = aventură amoroasă. 2. darnic, generos, mărinimos. 3. stil galant = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile. (< fr. galant, it. galante)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNgalánt (galánţi), adj. – Curtenitor, politicos, amabil. – Mr. galantu. fr. galant; în mr., din it. galante, cf. ngr. γαλάντος. – Der. galanterie (var. înv. gălăndărie), s.f. (curtoazie; cadou), din fr. galanterie; galantar, s.n. (vitrină de magazin); galantom (var. galanton), s.m. (galant, politicos, darnic), din fr. galant homme; galantomie (var. galantonie), s.f. (dărnicie). Galantom a intrat în rom. şi din it. galantuomo, ven. galantomo, de unde şi mr. galantom, ngr. γαλαντόμος.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.