- căprar
- CĂPRÁR1, căprari, s.m. (Rar) Păstor de capre. – lat. caprarius.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CĂPRÁR2, căprari, s.m. (pop.) Caporal. – Probabil din magh. káprár (káplár). cf. bg. k a p r a l, rus. k a p r á l.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CĂPRÁR s. v. caporal.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecăprár (păstor, caporal) s. m. (sil. -prar), pl. căpráriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCĂPRÁR1 căprari m. pop. Grad militar imediat inferior celui de sergent; caporal. /<ung. káprar, germ. KapralTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCĂPRÁR2 căprari m. rar Persoană care paşte caprele. /<lat. caprariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcăprár (căprári), s.m. – Păstor de capre. – Mr., megl. căprar. lat. caprārius (Puşcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it. capraio, prov., cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său căprar "caporal". cf. caporal. Der. căprăreasă, s.f. (păstoriţă de capre); căprăreaţă, s.f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un lat. *capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi şi un der. intern, cu suf. -eaţă (cf. strungăreaţă, porcăreaţă); căprărie, s.f. (stînă de capre); căprărit, s.n. (stînă de capre).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.