- cârciumă
- CẤRCIUMĂ, cârciumi, s.f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (şi mâncăruri). [var.: crấşmă, (reg.) cấrcimă s.f.] – Din sl. krucima.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CÂRCIUMĂ s. (prin Transilv.) ceardă, (Transilv. şi Bucov.) prepanaţie. (Bea într-o cârciumă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecârciumă s. f., g.-d. art. cârciumii; pl. cârciumiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÂRCIUM//Ă cârciumăe f. Local (la sat sau la periferia oraşului) unde se consumă băuturi alcoolice. [Sil. -ciu-mă; G.-D. cârciumei] /<sl. kruţimaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcîrciumă (-mi), s.f. – Local unde se consumă băuturi alcoolice (şi mîncăruri). – var. cîrcimă, crîcimă, crîşmă, crîjmă (cu der. săi). sl. krŭčĭma (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 318; Cihac, II, 41; Meyer 207; Berneker 666; Conev 88); cf. bg. krŭčma, sb., slov. krčma, mag. korcsima. Der. cîrciumar, s.m. (proprietar de cîrciumă); cîrciumăreasă, s.f. (nevastă de cîrciumar; femeie care are o cîrciumă; plantă ornamentală, Zinnia elegans); cîrciumări, vb. (a fi cîrciumar; a trafica, a specula); cîrciumărie, s.f. (îndeletnicirea de cîrciumar); cîrciumărit, s.n. (îndeletnicirea de cîrciumar; înv., în Mold., contribuţie pe cîrciumi, care reprezenta cinci lei pe an în sec. XVIII); cîrciumăriţă (mai adesea crîşmăriţă), s.f. (cîrciumăreasă). Der. reprezintă adesea forme sl., cf. bg. krŭčmar, krŭčmarica, slov., cr. krčmariti (‹ sl. kručĭmiti).Trimis de blaurb, 18.04.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.