cuvertúrã — s. f., g. d. art. cuvertúrii; pl. cuvertúri … Romanian orthography
macat — MACÁT, macaturi, s.n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarţă sau covor care se pune pe pereţi. – Din tc. makat. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 macát s. n., pl. macáturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
ogheal — OGHEÁL, oghealuri, s.n. (reg.) Cuvertură; plapumă. ♢ expr. A privi de sub ogheal = a privi cu indiferenţă. – Din sl. odĕjalo. Trimis de oprocopiuc, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 OGHEÁL s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, plapumă, velinţă.… … Dicționar Român
faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… … Dicționar Român
mindir — MINDÍR, mindire, s.n. (reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; cuvertură. 3. Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci, vătuită şi trasă la maşină. – Din tc. minder. Trimis de LauraGellner, 31.05.2004. Sursa: DEX 98 MINDÍR s.… … Dicționar Român
plocat — PLOCÁT s.n. v. pocladă. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLOCÁT s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velinţă. Trimis de siveco, 31.10.2008. Sursa: Sinonime plocát (plocáte), s.n. – Cuvertură, pătură, macat, care… … Dicționar Român
segedea — segedeá, segedeále, s.f. (înv.) covor oriental (pentru rugăciune); cuvertură. Trimis de blaurb, 07.12.2006. Sursa: DAR SEGEDEÁ, segedele, s.f. (înv.) Cuvertură sau covor de lână. – tc. seççade. Trimis de gall, 25.09.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
strai — STRAI1, straie, s.n. (pop.) Haină, îmbrăcăminte, veşmânt. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 STRAI2, straiuri, s.n. Parâmă de oţel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. – Din it. straglio.… … Dicționar Român
velinţă — VELÍNŢĂ, velinţe, s.f. Ţesătură ţărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, întrebuinţată ca pătură, cuvertură, covor etc. [pl. şi: velinţi] – cf. ngr. v e l é n t z a, scr. v e l e n a c. Trimis de … Dicționar Român
ţoală — ŢOÁLĂ, ţoale, s.f. (pop.; mai ales la pl.) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; spec. haină veche, uzată. – cf. ţ o l2. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ŢOÁLĂ s. v. cergă, cuvertură, haină, îmbrăcăminte, învelitoare, pătură, strai … Dicționar Român
