Dicționar Român. 2013.
nojiţă — NOJÍŢĂ, nojiţe, s.f. 1. Cureluşă sau şiret cu care se leagă opincile de picior. 2. (reg.) Fiecare dintre găurile opincii, prin care se petrece nojiţa (1). [var.: năjíţă s.f.] – Din bg. nojiţă. Trimis de ana zecheru, 09.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
îngurzi — ÎNGURZÍ, îngurzesc, vb. IV. tranz. (reg.) A strânge, a încreţi marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o cureluşă trecută prin mai multe găuri. ♦ fig. A desena în linii curbe în zigzaguri. [var.: îngruzí vb. IV] – … Dicționar Român
baretă — BARÉTĂ1, barete s.f. 1. Bentiţă îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decoraţie etc.). 3. Panglică de decoraţie; semn distinctiv al unei decoraţii care… … Dicționar Român
căiuş — CĂIÚŞ s. v. cureluşă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime căiúş ( şuri), s.n. – Curea, laţ. tc. kais (Şeineanu, II, 25). Trimis de blaurb, 16.12.2006. Sursa: DER … Dicționar Român
gurgui — GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – cf. lat. g u r g u l i o beregată … Dicționar Român
iră — íră, s.f. 1. (reg.) Blană de animal rasă de păr. 2. (reg.) Cureluşă subţire cu care ciobanii îşi cos cojoacele. Trimis de claudia, 01.12.2005. Sursa: DAR … Dicționar Român
pofilaş — pofiláş, pofiláşe, s.n. (reg.) cureluşă care trece pe sub coada calului, fixând şaua sau hamul. Trimis de blaurb, 06.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
potângel — potângél, potângéle, s.n. (reg.) lănţuş, cureluşă. Trimis de blaurb, 17.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
rânsă — s. v. ament. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime rânsă1, rânse, s.f. (reg.) 1. inflorescenţă masculină a unor arbori; ament, mâţişor.2. cureluşă ornamentală cu franjuri la pungă. Trimis de blaurb, 14.11.2006. Sursa: DAR rânsă2,… … Dicționar Român
sfăşie — sfăşíe, sfăşíi, s.f. 1. (înv. şi reg.) fâşie; bucată de carne (sfârtecată). 2. (reg.) cureluşă împodobită cu ţinte de alamă. 3. (reg.) bucată de pământ lungă şi îngustă. 4. (reg.) sfert dintr un miel care a fost tăiat; ciozvârtă. 5. (reg.) chimir … Dicționar Român
