- îngurzi
- ÎNGURZÍ, îngurzesc, vb. IV. tranz. (reg.) A strânge, a încreţi marginile unei opinci, ale unei pânze, ale unui sac etc. cu o sfoară, cu o cureluşă trecută prin mai multe găuri. ♦ fig. A desena în linii curbe în zigzaguri. [var.: îngruzí vb. IV] – În + gurgui.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98îngurzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngurzésc, imperf. 3 sg. îngurzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngurzeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficîngurzí, îngurzésc, vb. IV (reg.) 1. a confecţiona din piele udă, prin încreţirea cu o cureluşă, opincile ţărăneşti. 2. a coase provizoriu, prin strângerea pereţilor sacului, găurile sau rupturile acestuia. 3. a face creţe, a încreţi, a boţi pe margini (cămăşile, ciorecii, pânza, pănura, plasa de peşte). 4. (fig.; refl.) a se încreţi obrazul sau gura. 5. (despre porumb; când încep să apară boabele) a face boabe, a îngingia.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.