- curcubeţică
- CURCUBEŢÍCĂ s. v. curcubeţea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCURCUBEŢÍCĂ s. v. gogoaşă, păpălău.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
curcubeţică
Look at other dictionaries:
lingură — LÍNGURĂ, linguri, s.f. I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr o parte ovală scobită şi dintr o coadă. ♢ expr. (fam.) A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat… … Dicționar Român
curcubeţea — CURCUBEŢEÁ s. (bot.; Aristolochia clematitis) curcubeţică, remf, (reg.) lepădătoare, păsulică, fasolea cioarei, lingura frumoaselor, lingura popii, mărul lupului. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime CURCUBEŢEÁ s. v. împărăteasă,… … Dicționar Român
lepădătoare — LEPĂDĂTOÁRE s. v. curcubeţea, curcubeţică, remf. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
lup — LUP, lupi, s.m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul şi urechile ascuţite şi cu coada stufoasă (Canis lupus). ♢ expr. Lup îmbrăcat în piele de … Dicționar Român
papă — PÁPĂ1 s.f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ♢ Compus: (reg.) papa găini = păpădie. 2. (reg.) Omletă (din ouă). – lat. pappa. Trimis de valeriu, 07.07.2005. Sursa: DEX 98 PÁPĂ2, papi, s.m. Capul Bisericii… … Dicționar Român
păpălău — păpălắu, păpălắi, s.m. (reg.) 1. plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe gălbui şi cu fructe roşii poortocalii ca nişte cireşe; băşicuţă, băşică, boborea, bubuchie, curcubetică, gheorghinar. 2. mătrăgună. 3. spanac porcesc. 4. (fig.; pop.)… … Dicționar Român
păsule — păsúle s.f. – Fasole. – var. păsui. sb. pasulj (Candrea; Graur, rom., LVI, 108). În Banat şi Olt. – Der. păsulică, s.f. (Banat, curcubeţică). Trimis de blaurb, 16.07.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
păsulică — PĂSULÍCĂ s. v. curcubeţea, curcubeţică, remf. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
remf — REMF, s.m. Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (Aristolochia clematitis). – Din săs. rämp, remp. Trimis de baron, 31.01.2003. Sursa: DEX 98 REMF s. v. curcubeţea. Trimis de … Dicționar Român
