cuirasă — CUIRÁSĂ, cuirase, s.f. 1. Armătură formată din plăci de oţel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă. 2. Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja… … Dicționar Român
cuirásã — s. f. (sil. cu i ), g. d. art. cuirásei; pl. cuiráse … Romanian orthography
cuirasat — CUIRASÁT, Ă, cuirasaţi, te, s.n., adj. 1. s.n. Navă de război de mare tonaj, protejată de o cuirasă şi înarmată cu artilerie grea. 2. adj. (Despre nave de război) Protejat de o cuirasă şi înarmat cu artilerie grea. [pr.: cu i . – var.: chiurasát… … Dicționar Român
cuirasare — CUIRASÁRE, cuirasări, s.f. Acţiunea de a cuirasa. – v. cuirasa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cuirasáre s. f. (sil. cu i ), pl. cuirasări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CUIRASÁRE s.f. Acţiunea de … Dicționar Român
lorică — LORÍCĂ, lorice, s.f. (Latinism) Armură medievală; platoşă, cuirasă. – Din lat. lorica. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LORÍCĂ s. v. cuirasă, platoşă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime lorícă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
platoşă — PLÁTOŞĂ, platoşe, s.f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oştenii în antichitate şi în evul mediu spre a se apăra de loviturile duşmanilor; cuirasă. – et. nec. Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa … Dicționar Român
blindaj — BLINDÁJ, blindaje, s.n. 1. Înveliş protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliş metalic al proiectilelor de puşcă şi de pistol. 2. Înveliş metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de… … Dicționar Român
chiurasă — CHIURÁSĂ s.f. v. cuirasă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHIURÁSĂ s.f. v. cuirasă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
panţir — PANŢÍR, panţiri, s.m. Mercenar dintr un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza graniţelor, cu transmiterea ştirilor şi cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităţilor; p. gener. (pop.) ostaş. [var.: panţấr… … Dicționar Român
platoşe — plátoşe ( e), s.f. – Cuirasă, plastron, carapace. Origine incertă. Baza cuvîntului este lat. med. plata placă , germ. Platte, cf. ceh. plát placă , platy cuirasă (Cihac, II, 262). Probabil se datorează der. cu suf. oş (*platoş făcut din plăci )… … Dicționar Român
