cufunda

cufunda
CUFUNDÁ, cufúnd, vb. I. 1. refl. şi tranz. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) afunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. refl. A intra în adânc; a dispărea (undeva). ♦ A prezenta o adâncitură. ♦ (Despre ochi) A fi înfundat în orbite. ♦ (Poetic) A se pierde (în umbră, în întuneric etc.). ♦ fig. (Despre aştri) A trece dincolo de orizont; a apune (după linia orizontului). ♦ (Despre pământ) A se prăbuşi. 3. refl. fig. A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc. 4. tranz. fig. (Rar) A compromite, a distruge. [var.: (înv.) acufundá vb. I] – lat. confundare.
Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98

A CUFUNDÁ cufúnd tranz. A face să se cufunde. /<lat. confundare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cufundá (-d, -át), vb. – 1. A afunda, a face să intre în apă, a arunca în apă. – 2. A strica, a nărui, a duce de rîpă. – 3. A împlînta, a înfige, a îngropa. – 4. A se lăsa absorbit de ceva. – var. (Mold.) acufunda, scufunda. lat. *confundāre (Puşcariu 429; Candrea-Dens., 682; REW 2140; DAR); cf. calabr. skuffundare. Este dublet al lui confunda, vb., din fr. confondre. – Der. (s)cufundător, adj. (care se scufundă; s.m., scafandru); cufundos, adj. (Trans., adînc); cufundătură, s.f. (scufundare; adîncitură a solului, groapă); cufundiş, s.n. (groapă sub apă); cufunzime, s.f. (adîncime); cufundaci, s.m. (pasăre ce se scufundă, Colymbus glacialis); cufundar, s.m. (nume de păsări, Colymbus glacialis, Podiceps cristatus). – Der. neol. confuz, adj., pe baza fr. f. confuse, ca amorez ‹ amoureuse; confuzi(un)e, s.f., din fr.
Trimis de blaurb, 25.06.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • cufundat — CUFUNDÁ vb. 1. v. afunda. 2. a afunda, (reg.) a acufunda. (A cufundat un obiect într un lichid.) 3. v. înfunda. 4. a( şi) afunda, a( şi) înfunda, (fig.) a( şi) îngropa. (Îşi cufundat fruntea în palme.) Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • afunda — AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. tranz. şi refl. A intra sau a aface să intre într un lichid sau într o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ fig. A se… …   Dicționar Român

  • cufundătură — CUFUNDĂTÚRĂ, cufundături, s.f. 1. Faptul de a (se) cufunda. 2. (concr.) Loc cufundat; adâncitură, scufundătură. – Cufunda + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUFUNDĂTÚRĂ s. v. adâncitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • scufunda — SCUFUNDÁ, scufúnd, vb. I. 1. refl. şi tranz. A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ♦ spec. A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ♦ refl. fig. (Despre aştri) A apune. 2.… …   Dicționar Român

  • scufundător — SCUFUNDĂTÓR, OÁRE, scufundători, oare, adj., s.m. 1. adj. Care (se) scufundă. 2. s.m. Specialist în scufundarea sub apă (fără costum de scafandru). – Scufunda + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  scufundătór adj. m …   Dicționar Român

  • adânci — ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S a adâncit în pădure. ♦ fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3 …   Dicționar Român

  • calaj — CALÁJ, calaje, s.n. Imobilizare a unui organ de maşină. 2. Aşezare la orizontală a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de aşezare a aripii sau a ampenajului faţă de fuzelajul unui avion. 4. Adîncime la care se scufundă în apă o… …   Dicționar Român

  • înfunda — ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ♢ expr. A i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ fig. A înăbuşi un sunet, un zgomot. ♢ loc. adv. Pe… …   Dicționar Român

  • acufunda — ACUFUNDÁ vb. I. v. cufunda. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ACUFUNDÁ vb. v. afunda, cufunda. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • bodârlău — BODÂRLẮU, bodârlăi, s.m. (ornit.) Cufundar. ♢ Compus: bodârlău cu ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu raţa, având zimţii laterali ai ciocului asemănători cu dinţii de ferăstrău (Mergus merganser). – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”