- crucişă
- CRUCÍŞĂ s. v. aripă, cruce, spetează.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
crucişă
Look at other dictionaries:
cruciş — CRUCÍŞ, Ă, crucişi, e, adj., adv. I. adj. 1. (Despre ochi, p. ext. despre oameni) Saşiu; fig. duşmănos. 2. Care se întretaie, se încrucişează. ♢ loc. adv. În cruciş = în cruce. II. adv. 1. Întretăindu se în formă de cruce (I 1). 2. În … Dicționar Român
crucişător — CRUCIŞĂTÓR, crucişătoare, s.n. Navă de război rapidă, mai uşoară decât cuirasatul, care serveşte ca avangardă într o escadră, la recunoaşteri etc. – [În]crucişa + suf. ător. (După fr. croiseur). Trimis de cristi, 18.04.2008. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
descrucişa — DESCRUCIŞÁ, descrucişez, vb. I. tranz. (Rar) A face să nu mai fie aşezat cruciş. – Des1 + [în]crucişa. Trimis de IoanSoleriu, 11.07.2004. Sursa: DEX 98 descrucişá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. descrucişeáză, 1 … Dicționar Român
aripă — ÁRIPĂ, aripi, s.f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte şi al unor mamifere, care serveşte la zbor. ♢ expr. A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independenţă, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a… … Dicționar Român
crucişătură — CRUCIŞĂTÚRĂ, crucişături, s.f. (reg.) Încrucişare. – Din [în]crucişa + suf. ătură. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 crucişătúră s. f., g. d. art. crucişătúrii; pl. crucişătúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar o … Dicționar Român
spetează — SPETEÁZĂ, speteze, s.f. 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care îşi reazămă spatele cel care şade; spătar1, rezemătoare. 2. Bucată de scândură îngustă care serveşte ca element de sprijin sau de legătură între diverse părţi ale… … Dicționar Român
strabism — STRABÍSM s.n. Anomalie care constă în lipsa de paralelism a axelor vizuale, având drept urmare privirea crucişă. – Din fr. strabisme. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRABÍSM s. (med.) privire încrucişată. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
