croncănire

croncănire
CRONCĂNÍRE, croncăniri, s.f. Acţiunea de a croncăni şi rezultatul ei; croncănit. [var.: croncăíre s.f.] – v. croncăni.
Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98

CRONCĂNÍRE s. v. croncănit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

croncăníre s. f., g.-d. art. croncănírii; pl. croncăníri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • croncănit — CRONCĂNÍT s.n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – v. croncăni. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  CRONCĂNÍT s. croncănire, croncănitură. Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • croncăire — CRONCĂÍRE s.f. v. croncănire. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”