- croncăire
- CRONCĂÍRE s.f. v. croncănire.Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
croncănire — CRONCĂNÍRE, croncăniri, s.f. Acţiunea de a croncăni şi rezultatul ei; croncănit. [var.: croncăíre s.f.] – v. croncăni. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 CRONCĂNÍRE s. v. croncănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român