- cositorit
- COSITORÍT2, -Ă, cositoriţi, -te, adj. (Despre obiectele de metal) Acoperit cu un strat subţire de cositor1; spoit. – v. cositori.Trimis de IoanSoleriu, 02.05.2004. Sursa: DEX '98COSITORÍT1, cositorituri, s.n. Faptul de a cositori. – v. cositori.Trimis de cata, 30.07.2004. Sursa: DEX '98COSITORÍT adj. spoit. (Vas de aramă cositorit.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCOSITORÍT s. v. cositorire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecositorít s. n., pl. cositoríturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.