infantil — INFANTÍL, Ă, infantili, e, adj. De copii, pentru copii, referitor la copii, al copiilor. ♢ Paralizie infantilă = poliomielită. ♢ fig. Copilăresc, pueril, neserios. – Din fr. infantile, lat. infantilis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
pueril — PUERÍL, Ă, puerili, e, adj. Caracteristic copilului sau copilăriei, de copil; copilăresc, copilăros; p. ext. naiv; neserios. [pr.: pu e ] – Din fr. puéril. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98 PUERÍL adj. 1. v. copilăresc. 2. v … Dicționar Român
naiv — NAÍV, Ă, naivi, e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial şi substantivat) 1. Lipsit de experienţă şi de prefăcătorie, simplu, natural, credul şi sincer. ♦ Care arată, denotă naivitate (1). 2. (peior.) Lipsit de judecată matură. ♦ Care arată,… … Dicționar Român
copilări — COPILĂRÍ, copilăresc, vb. IV. intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copilărie + suf ări. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 COPILĂRÍ vb. (prin Transilv. şi Maram.) a prunci. (Am copilări împreună.) Trimis de … Dicționar Român
copilăros — COPILĂRÓS, OÁSĂ, copilăroşi, oase, adj. 1. (Despre oameni) Ca un copil1; p. ext. zburdalnic, zvăpăiat, neastâmpărat. 2. Copilăresc, ca pentru copii1. – Copil1 + suf. ăros. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 copilărós adj. m., pl.… … Dicționar Român
pruncesc — PRUNCÉSC, EÁSCĂ, prunceşti, adj. (înv.) Care aparţine pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. esc. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98 PRUNCÉSC adj. v. copilăresc, infantil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
copil — COPÍL1, copii, s.m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieţii (până la adolescenţă). ♢ Copil de şcoală = copil care a depăşit vârsta de 7 (sau 6) ani şi merge la şcoală. Copil mic (sau, pop., de ţâţă) = sugaci. ♢ loc. adv. De (mic) copil = din… … Dicționar Român
mijă — míjă s. f., art. míja; pl. miji Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic MÍJ//Ă f. reg.: De a mijă a joc de copii în care unul stă cu ochii închişi până se ascund ceilalţi, apoi îi caută; de a mijoarca. /v. a miji Trimis de… … Dicționar Român
şcolăresc — ŞCOLĂRÉSC, EASCĂ, şcolăreşti, adj. De şcoală (1) sau de şcolar (1), caracteristic şcolii sau şcolarilor. ♦ fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Şcolar + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞCOLĂRÉSC adj.… … Dicționar Român