constativ

constativ
constatív adj. m., pl. constatívi; f. sg. constatívă, pl. constatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONSTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de constatare; constatativ. [< fr. constatif, cf. lat. constativus].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONSTATÍV, -Ă adj. (lingv.; despre o frază) care se mărgineşte a descrie evenimentul. (< fr. constatif)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • constatativ — CONSTATATÍV, Ă, constatativi, e, adj. Care constată, care înregistrează ceva ca atare. – Din fr. constatatif. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  constatatív adj. m., pl. constatatívi; f. sg. constatatívă …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”