- constatator
- constatatór adj. m., pl. constatatóri; f. sg. şi pl. constatatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ♢ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX]Trimis de tavi, 09.09.2006. Sursa: NeoficialCONSTATATÓR, -OÁRE adj. cu caracter de constatare. (< fr. constatatoire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.