- copie
- CÓPIE, copii, s.f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (peior.) Imitaţie servilă şi fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ♢ Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.Trimis de IoanSoleriu, 03.01.2006. Sursa: DEX '98Copie ≠ prototipTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCÓPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripţie, (înv.) izvod, prescriptură. (Are o copie fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obţinut o copie a diplomei.) 3. copie fotografică v. fotocopie. 4. v. replică. 5. v. imitaţie.Trimis de siveco, 17.04.2008. Sursa: Sinonimecópie s. f. (sil. -pi-e), art. cópia (sil. -pi-a), g.-d. art. cópiei; pl. cópii, art. cópiile (sil. -pi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÓPI//E copiei f. 1) Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar. ♢ copie legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul. 2) depr. Imitaţie lipsită de originalitate şi de valoare. 3) Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÓPIE s.f. 1. Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc. 2. (peior.) Imitaţie servilă, lipsită de valoare. [gen. -iei. / < lat.med. copia, cf. rus. kopija, fr. copie, germ. Kopie].Trimis de LauraGellner, 20.04.2006. Sursa: DNcópie1, cópii, s.f. (reg., înv.) 1. mulţime, grămadă, abundenţă. 2. cârd, turmă.Trimis de blaurb, 23.04.2006. Sursa: DARcópie2, cópii, s.f. (înv.) 1. cuţit cu două tăişuri folosit în biserică la tăiatul prescurii.Trimis de blaurb, 23.04.2006. Sursa: DARcópie (cópii), s.f. – Cuţit cu dublu tăiş, folosit la slujba religioasă. sl. kopije (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, II, 72), din gr. ϰοπίς.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERcopíe (-íi), s.f. – 1. Abundenţă, belşug. – 2. Duplicat. lat. copia (sec. XVIII), intrat şi prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s.n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s.m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX).Trimis de blaurb, 28.05.2007. Sursa: DERCÓPIE s. f. 1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic. 3. copie standard = film care conţine pe aceeaşi peliculă imaginea cât şi coloana sonoră, pentru proiecţie. (< fr. copie, lat. copia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.