considerábil — adj. m., pl. considerábili; f. sg. considerábilã, pl. considerábile … Romanian orthography
respectabil — RESPECTÁBIL, Ă, respectabili, e, adj. 1. Care merită să fie respectat, care este demn de respect. 2. (fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable. Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 Respectabil ≠ abject… … Dicționar Român
apreciabil — APRECIÁBIL, Ă, apreciabili, e, adj. (Destul de) mare, (destul de) mult, (destul de) tare. [pr.: ci a ] – Din fr. appréciable. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98 APRECIÁBIL adj. 1. bun, considerabil, important, însemnat, mare. (O… … Dicționar Român
incalculabil — INCALCULÁBIL, Ă, incalculabili, e, adj. Care nu poate fi calculat, apreciat (atât e de mare); necalculabil; imens, considerabil. – Din fr. incalculable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Incalculabil ≠ calculabil Trimis de siveco, 03 … Dicționar Român
infinit — INFINÍT, Ă, (1, 3) infiniţi, te, adj., s.m., (2) infinituri, s.n. 1. adj. Care nu are margini, limite; nesfârşit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 s.n. Categorie care exprimă… … Dicționar Român
mult — MULT, Ă, mulţi, te, adj., adv. 1. adj. Care se află în mare număr, în cantitate mare sau în sorturi diferite; de intensitate deosebită, de proporţii mari, de durată lungă. ♢ loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe rânduri = în mod repetat … Dicționar Român
multiplicitate — MULTIPLICITÁTE s.f. Faptul de a fi în număr mare; mulţime; pluralitate, diversitate. ♦ (mat.) Număr care arată de câte ori o soluţie satisface o anumită ecuaţie. – Din fr. multiplicité, lat. multiplicitas, atis. Trimis de ana zecheru, 26.05.2004 … Dicționar Român
simandicos — SIMANDICÓS, OÁSĂ, simandicoşi, oase, adj. 1. (Despre oameni; astăzi fam. şi adesea peior.) De vază1, distins, respectabil, ilustru, important. ♦ (Despre atitudini ale oamenilor, p. ext. despre lucruri) Care corespunde gusturilor alese, care… … Dicționar Român
simţitor — SIMŢITÓR, OÁRE, simţitori, oare, adj. 1. Care este capabil să simtă (5), care se înduioşează, se impresionează uşor, înzestrat cu simţire (2), plin de sensibilitate (1); sensibil, impresionabil, emotiv. 2. (Adesea adverbial) Apreciabil,… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
