confirmaţie

CONFIRMÁŢIE, confirmaţii, s.f. (La catolici) Ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuţi de şapte ani, harul primit prin botez. – Din fr. confirmation.

Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX '98



confirmáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. confirmáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. confirmáţiei; pl. confirmáţii, art. confirmáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONFIRMÁŢI//E confirmaţiei f. 1) v. A CONFIRMA. 2) (la catolici) Ritualul întăririi botezului pentru copiii trecuţi de şapte ani. [art. confirmaţia; G.-D. confirmaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. confirmation, lat. confirmatio, confirmaţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONFIRMÁŢIE s.f. Ritual catolic, oficiat de obicei de un episcop, în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit şapte ani. ♦ Act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă oficial jurământul botezului înainte de împărtăşanie. [gen. -iei. / < fr. confirmation, lat. confirmatio].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONFIRMÁŢIE s. f. 1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit şapte ani. 2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtăşanie. (< fr. confirmation, lat. confirmatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN