confirmativ

confirmativ: CONFIRMATÍV, -Ă, confirmativi, -e, adj. Care confirmă, întăreşte, adevereşte. – Din fr. confirmatif.

Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX '98

confirmatív adj. m., pl. confirmatívi; f. sg. confirmatívă, pl. confirmatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONFIRMATÍV confirmativă (confirmativi, confirmative) Care confirmă; bazat pe probe convingătoare; concludent. /<fr. confirmatif

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONFIRMATÍV, -Ă adj. Care confirmă, întăreşte, adevereşte. [cf. fr. confirmatif].

Trimis de LauraGellner, 13.04.2006. Sursa: DN

CONFIRMATÍV, -Ă adj. care confirmă. (< fr. confirmatif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Confirmativ — (Confirmatorisch, v. lat.), bekräftigend, bestätigend … Pierer's Universal-Lexikon
Confirmativ — Confirmativ, lat., bekräftigend, bestätigend; confirmiren, bestätigen, bekräftigen. Confirmität, Festigkeit … Herders Conversations-Lexikon
concludent — CONCLUDÉNT, Ă, concludenţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, ntis. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 Concludent ≠ neconcludent, neconvingător… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias