- concurge
- CONCÚRGE, concúrg, vb. III. intranz. (înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcţii. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge).Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98CONCÚRGE vb. v. candida, concura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconcúrge vb., ind. prez. 3 sg. concúrgTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONCÚRGE concúrg intranz. înv. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcţii; a converge. 2) A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acţiuni comune; a colabora; a conlucra; a coopera. /<lat. concurrereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONCÚRGE vb. III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După fr. concourir, it. concorrere].Trimis de LauraGellner, 10.04.2006. Sursa: DNCONCÚRGE vb. intr. a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge; a concura, a participa la. (după lat. concurrere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.