- converge
- CONVÉRGE, pers. 3 convérge, vb. III. intranz. A se îndrepta spre acelaşi punct, fig. spre acelaşi scop. – Din fr. converger, lat. convergere.Trimis de IoanSoleriu, 30.05.2004. Sursa: DEX '98A converge ≠ a divergeTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimeconvérge vb., ind. prez. 3 pl. convérg, imperf. 3 sg. convergeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. conveárgă (nu se foloseşte la timpurile compuse cu part.)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONVÉRGE pers. 3 pl. convérg intranz. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcţii; a concurge. 2) fig. A tinde spre acelaşi rezultat; a concura. /<fr. converger, lat. convergereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONVÉRGE vb. III. intr. A tinde, a se îndrepta către un centru comun, către acelaşi punct, (fig.) către acelaşi scop. [P.i. convérg. / < fr. converger, it., lat. convergere].Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DNCONVÉRGE vb. intr. a se îndrepta către acelaşi punct, către acelaşi scop. (< fr. converger, lat. convergere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.