conciliabul

conciliabul: CONCILIÁBUL, conciliabule, s.n. Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva. [pr.: -li-a-] – Din fr. conciliabule, lat. conciliabulum.

Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

conciliábul s. n. (sil. -li-a-), pl. conciliábule

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONCILIÁBUL conciliabule n. livr. Întrunire conspirativă. [Sil. -li-a-] /<fr. conciliabul, lat. conciliabulum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONCILIÁBUL s.n. 1. Consfătuire secretă între persoane care plănuiesc, pun la cale ceva (nepermis). 2. Reuniune a prelaţilor schismatici. [< lat. conciliabulum, cf. fr. conciliabule].

Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN

CONCILIÁBUL s. n. 1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis). 2. reuniune a prelaţilor schismatici. (<fr. conciliabule, lat. conciliabulum)

Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

conciliàbul — con|ci|li|à|bul Mot Pla Nom masculí … Diccionari Català-Català
chibzui — CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A judeca o situaţie cumpănind toate eventualităţile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ tranz. A pune ceva la cale; a plănui.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias