conciliabul

conciliabul
CONCILIÁBUL, conciliabule, s.n. Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva. [pr.: -li-a-] – Din fr. conciliabule, lat. conciliabulum.
Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

conciliábul s. n. (sil. -li-a-), pl. conciliábule
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONCILIÁBUL conciliabule n. livr. Întrunire conspirativă. [Sil. -li-a-] /<fr. conciliabul, lat. conciliabulum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONCILIÁBUL s.n. 1. Consfătuire secretă între persoane care plănuiesc, pun la cale ceva (nepermis). 2. Reuniune a prelaţilor schismatici. [< lat. conciliabulum, cf. fr. conciliabule].
Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN

CONCILIÁBUL s. n. 1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis). 2. reuniune a prelaţilor schismatici. (<fr. conciliabule, lat. conciliabulum)
Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • conciliàbul — con|ci|li|à|bul Mot Pla Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • chibzui — CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. tranz. şi intranz. A judeca o situaţie cumpănind toate eventualităţile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ tranz. A pune ceva la cale; a plănui.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”