- comportament
- COMPORTAMÉNT, comportamente, s.n. 1. Modalitate de a acţiona în anumite împrejurări sau situaţii; conduită, purtare, comportare. 2. Asamblul manifestărilor obiective ale animalelor şi ale oamenilor prin care se exterorizează viaţa psihică. – Din fr. comportement.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98COMPORTAMÉNT s. 1. v. comportare. 2. apucătură, comportare, conduită, deprindere, maniere, (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talâm. (Ce înseamnă comportamentul acesta?)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecomportamént s. n., pl. comportaménteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOMPORTAMÉNT comportamente n. 1) Mod de a se purta; ţinută; conduită; manieră. 2) Totalitate a modalităţilor de reacţie a organismului faţă de mediul înconjurător; atitudine organică; comportare. comportament neadecvat. /<fr. comportementTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMPORTAMÉNT s.n. Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viaţa psihică. ♦ Fel de a se comporta; comportare. ♦ Modul în care un organism vegetal reacţionează faţă de factorii de mediu. [cf. fr. comportement, it. comportamento].Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DNCOMPORTAMÉNT s. n. 1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viaţa sa psihică. ♢ fel de a se comporta; conduită. 2. (biol.) mod în care un organism reacţionează faţă de factorii de mediu. (< fr. comportement)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.