coerciţie

COERCÍŢIE s.f. (livr.) Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-şi îndeplinească o obligaţie. – Din fr. coercition.

Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



COERCÍŢIE s. (jur.) constrângere.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



coercíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. coercíţia (sil. -ţi-a), g.-d. coercíţii, art. coercíţiei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COERCÍŢIE f. jur. Măsură de constrângere asupra unei persoane pentru a o sili să-şi facă datoria sau să îndeplinească prescripţiile autorităţilor. [G.-D. coerciţiei; Sil. -ci-ţi-e] /<fr. coercition

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COERCÍŢIE s.f. Constrângere (mai ales în vederea supunerii faţă de legi). [gen. -iei, var. coerciţiune s.f. / cf. fr. coercition, lat. coercitio < coercere – a constrânge].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



COERCÍŢIE s. f. constrângere (mai ales pentru a impune respectarea obligaţiilor legale). (< fr. coercition, lat. coercitio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN