- coapsă
- COÁPSĂ, coapse, s.f. (La oameni) Parte a piciorului cuprinsă între şold şi genunchi. ♦ (La animale) Partea superioară a membrelor posterioare, cuprinsă între crupă şi gambă. – lat. coxa.Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98COÁPSĂ s. (anat.) 1. coxă, (coapsă a omului.) 2. (înv. şi reg.) arm, (reg.) copan, moişte, ţâmp, (Ban.) chiciu. (coapsă de animal.) 3. v. but. 4. (impr.) pulpă. (Avea coapsăele foarte dezvoltate.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecoápsă s. f., g.-d. art. coápsei; pl. coápseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOÁPS//Ă coapsăe f. 1) (la oameni) Parte a piciorului cuprinsă între şold şi genunchi. 2) (la animale) Parte superioară a membrelor posterioare, cuprinsă între crupă şi gambă. [G.-D. coapsei; Sil. coap-să] /<lat. coxaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcoápsă (coápse), s.f. – 1. Parte a picioarului cuprinsă între şold şi genunchi. – 2. Coastă, versant. – Mr. coapsă. lat. coxa (Diez, I, 171; Puşcariu 386; Candrea-Dens., 378; REW 2292; DAR); cf. vegl. copsa, alb. kofšë (Meyer 193; Philippide); it. coscia (‹ lat. *coxea), prov. cueisa, cat. cuxa, sp. cuja. Cuvînt uzual (ALR, I, 56); în sec. XV, coafsă. Din rom. sb. kopsa (Candrea, Elemente, 407; Rosetti-Graur, BL, III, 66). Rezultatul rom. x › ps nu este clar, nici general; cf. frasin, toapsec, măsea, lăsa. Explicat tradiţional cu mică probabilitate, prin poziţia posttonică; o nouă explicaţie, bazată pe "reacţia la tendinţa de asimilare", nu pare mai sigură (Graur-Rosetti, BL, III, 65; Rosetti, I, 82-4).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.