coabitaţie

COABITÁŢIE, coabitaţii, s.f. (Jur (juridic).) Coabitare. [pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



COABITÁŢIE s. v. coabitare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



coabitáţie s. f. (sil. co-a-) → abitaţie

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



COABITÁŢIE s.f. Coabitare. [var. coabitaţiune s.f. / cf. lat. cohabitatio, fr. cohabitation].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



COABITÁŢIE s. f. coabitare. (< fr. cohabitation, lat. cohabitatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN