- coabitaţiune
- COABITAŢIÚNE s.f. v. coabitaţieTrimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
coabitaţie — COABITÁŢIE, coabitaţii, s.f. (Jur (juridic).) Coabitare. [pr.: co a ] – Din fr. cohabitation. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COABITÁŢIE s. v. coabitare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime coabitáţie s … Dicționar Român